Biserica franciscană din localitatea Luizi Călugăra

În comuna Luizi Călugăra funcționează 2 biserici de religie catolică și 3 capele existente pe dealurile: Cohert, Calvar și Simaslau.

În 1745 la Călugăra exista deja un centru parohial administrat de părinții franciscani. Înaintea actualei biserici, la Călugăra era o biserica de piatră cu hramul la Sfântul Andrei Apostol; biserica fusese
construită în 1869 de Pr. Vincentiu Carbonelli și a fost demolată în 1942, la darea în folosință a actualei
biserici.

În 1932 au început lucrările la biserica actuală. Ctitorul ei este Pr.Dr. Iosif Petru M. Pal (chipul său și mormântul-monument se află în partea de nord în biserică). Biserica a fost construită după planurile
arhitectului Bellet Octav. Lucrările au progresat încet din cauza crizei economice și s-au terminat abia în
anul 1942. La acea vreme era cea mai mare biserica catolică din Moldova: 55 m lungime, 25 m lățime și 54 m înălțimea turnului – dominând pe mare distanță coastele dealurilor de lângă Bacău.

La 14 septembrie 1936 a fost celebrată prima Sfântă Liturghie în aceasta biserică. Tot o zi de 14 septembrie, dar la 1943 Monseniorul Mihai Robu, Episcop de Iași, a consacrat Biserica parohială cu altarul principal (privind spre răsărit) precum și cele două altare laterale, construite de părintele Iosif Pal.
Biserica și altarul principal sunt închinate Preasfântului Trup și Sânge al Mântuitorului; altarul din partea de sud închinat Preacuratei de Lourdes, iar altarul din partea de nord închinat Inimii Preasfinte a lui Isus. Ulterior au mai fost construite înca două altare: în partea de sud în cinstea Sf. Anton de Padova, iar în partea de nord în cinstea Sf. Francisc de Assisi.

Se impune o precizare: aniversarea sfințirii Bisericii este la 14 septembrie. Sărbatoarea aniversării sfințirii se bucură și ea de mare trecere în calendarul liturgic, dar nu trebuie nicicând confundată cu hramul (închinarea sau dedicarea bisericii, în cazul acestei biserici Preasfântul Trup și Sânge al Mântuitorului). Pentru prima oară în 28 mai 1972 apare expresia în Ecclesia Sanctae Crucis, dar – în arhiva parohiei – nu exista nici un document de la Cancelaria Episcopiei care să îndreptățească această schimbare. Nenumărate sunt victoriile Preacuratei asupra relelor și nenorocirilor precum și harurile obținute prin mijlocirea Sfântului Anton. În 1967 părintele Carol Susan se îngrijește de pictarea bisericii. Pictura murală a fost făcută de frații Ludovic și Alexandru Miltaler.